Forum Jocuri Si Altele

gettodacu · Trimis: 10/04/2007 15:19 Titlul subiectului: Români, români, români...

http://www.youtube.com/watch?v=eSoruzRkj7g

Romania, poate nu este leaganul civilizatiei dar cu siguranta are pioneri mondiali care au inspirat o intreaga planeta contribuind substantial la dezvoltarea tehnologiilor de tot felul pe care omenirea le cunoaste in prezent si le vor cunoaste in viitor. Daca stramosii nostrii aveau parte de un imperiu cu siguranta Romania din zilele noastre era cea mai mare putere mondiala. Din pacate parcursul Romaniei in istorie a fost marcat de multi tradatori (deh, avem si de astia) aruncand Romania sub cel mai teribil regim politic care a existat vreodata pe pamant, comunismul. Astfel, multi români si-au adus aportul dezvoltarii tarii care i-au adoptat.
As vrea ca impreuna cu voi sa scriem aici numele acelor români care au revolutionat o intreaga lume.
O sa incep eu :evo:

Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergãtor universal al ºtiinþei construcþiilor metalice ºi de beton armat, realizator de multiple invenþii ºi soluþii unice în proiectarea ºi construirea podurilor ºi a constructiilor industriale, pentru fundaþia cheiurilor portuare ºi a docurilor, precum ºi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premierã mondialã.
_________________
„Pentru cel ce înþelege, un þânþar sunã ca o trâmbiþã, iar pentru cel ce nu înþelege, tobele ºi surlele sunt în zadar; ºi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce vãd, nu pentru orbi”
:evo:

luv2win · Trimis: 10/04/2007 23:22 Titlul subiectului:

Nascut la 7 iunie 1886, Bucuresti - decedat 25 noiembrie 1972, Bucuresti.
Om de stiinta , inventator si constructor de avioane, pionier al aviatiei cu reactie si al mecanicii fluidelor.
Henri Coanda a absolvit liceul "Sf. Sava", din Bucuresti, si Liceul Militar, din Iasi, devenind, in 1905, ofiter de artilerie. In 1909, a absolvit Scoala Superioara de Aeronautica, din Paris. A urmat cursuri de specializare la cateva universitati europenedin Charlottenburg, Liège si Paris. A fost ales membru al Academiei Romane si a primit titlul de Doctor honoris causa, al Institutului Politehnic din Bucuresti.
In anii 1905-1906, a conceput machete de rachete si o macheta de avion cu un motor racheta cu combustibil solid. Celebrul inginer Gustave Eiffel (1832 - 1923) si savantul Paul Painlevé (1863 - 1933) l-au sprijinit pe Henri Coanda sa construiasca un banc mobil, de incercari, montat pe o locomotiva, si un dispozitiv original, de inregistrare a fenomenelor aerodinamice, din jurul aripilor groase.
La 16 decembrie 1910, la Issy les Moulineaux, cu ocazia celui de-al doilea Salon International de Aeronautica, de la Paris, Coanda a prezentat si pilotat întâiul avion cu reactie, din lume, realizat de el (biplanul "Coanda").
Prin aceasta inventie, Henri Coanda a intrat in istoria aviatiei mondiale si ca pionier al aviatiei cu reactie.
Datorita activitatii sale creatoare, in domeniul aviatiei, a fost angajat de Uzinele de Avioane din Bristol, unde a conceput si construit, in anii 1911 - 1914, cateva tipuri de avioane, printre care si avionul denumit "Bristol - Coanda", cu remarcabile calitati, pentru acei ani.
In anul 1914, Henri Coanda a inventat tunul fara recul, pentru aviatie, care nu suprasolicita structura avionului, in timpul tragerii.
In anul 1934, Henri Coanda a obtinut, in Franta, brevetul pentru inventia "Procedeu si mecanism pentru devierea unui fluid intr-un alt fluid". Noul fenomen fizic descoperit de Henri Coanda - "Devierea unui jet plan de fluid ce patrunde in alt fluid in vecinatatea unui perete convex" - a fost denumit "efectul Coanda". Folosirea practica a "efectului Coanda" a fost inceputa de descoperitorul sau, care a inventat si brevetat in 1935, in Franta "Aerodina lenticulara" (discul zburator), ca de exemplu si alte inventii ("Dispozitiv pentru imbunatatirea randamentului motorului cu combustie interna", "Frana de recul pentru armele de foc"). Aflandu-se la baza a multiple aplicatii, [/b]"efectul Coanda" este, fara indoiala, certificatul de nastere a mecanicii fluidelor[/b], o noua ramura a tehnicii. Cercetarile din numeroase tari, printre care si Romania, au condus la multe utilizari practice ale "efectului Coanda" - propulsia si sustentatia vehiculelor aeriene, imbunatatirea turbinelor cu gaze, amplificatoare cu fluide, aparate pneumatice, amortizoare de zgomote etc.
Inventator prolific, cu peste 250 de inventii brevetate, Henri Coanda a făcut si realizat aparate de ochire, pentru avioanele militare, vagoane de beton, cisterne de beton, pentru transportul pe calea ferata, rezervoare de beton, subansamble si elemente pentru case prefabricate (inca din 1918), o instalatie solara, pentru desalinizarea apei de mare. In anul 1971, a infiintat, in Bucuresti, Institutul de Creatie Stiintifica si Tehnica...

padmefirst · Campion CE6 Data inscrierii: 08/Apr/2006 Mesaje: 835

VICTOR BABES

Este unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume.

S-a nãscut în 1854 la Viena, într-o familie originarã din Banat, a studiat medicina la Budapesta, apoi la Viena, unde ºi-a luat doctoratul.

A adus contribuþii de renume mondial în studiul turbãrii, leprei, difteriei sau tuberculozei. A pus în evidenþã, pentru întâia datã în domeniul medicinei, corpusculii Babeº-Negri cu valoare diagnosticã, în celulele creierului animalelor bolnave de turbare. A descoperit peste 50 de germeni noi ºi a pus bazele seroterapiei.

Prin cercetãrile asupra antagonismelor microbiene s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor. Activitatea lui Babeº a influenþat puternic ºi dezvoltarea medicinii veterinare, imprimându-i orientari noi medicinii profilactice. El a fost cel care a introdus în România vaccinarea antirabicã, ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia.

Babeº ºi-a început cariera ºtiinþificã în Budapesta ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologicã. În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie ºi pleacã la Paris, unde lucreazã un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. În anii urmãtori îºi continuã activitatea la Berlin, în laboratoarele lui Rudolf Virchow ºi Robert Koch.
Este autorul primului model raþionalizat de termostat, al unor metode de colorare a bacteriilor ºi a ciupercilor din culturi ºi din preparate histologice. Este “pãrintele” corpusculilor care îi poartã acum numele ºi al unui gen de paraziþi, Babesia, care produc o boalã rarã ºi fatalã – babesioza. Datoritã multiplelor sale studii ºi a marilor contribuþii în medicinã (microbiologie, hematologie, neurologie), este considerat nu numai întemeietorul medicinei moderne, ci ºi unul dintre cei mai mari savanþi ai lumii medicale. Îl recomandã Louis Pasteur, Rudolf Virchow, Robert Koch, personalitãþi cu care a lucrat ani la rândul.

Babeº a luptat pentru adăugarea cuceririlor ºtiinþei în scopul îmbunãtãþirii vieþii oamenilor. A studiat cauzele bolilor cu creștere în masã (pelagra, tuberculoza etc.), punând în luminã ºi rãdãcinile sociale ale acestora.
_________________
"Tine minte, fericirea nu depinde de ceea ce esti
sau de ceea ce detii ci doar de ceea ce gandesti."

ami10 · Trimis: 11/04/2007 14:12 Titlul subiectului:

Emil Racovita (1868-1947)

Biolog si speolog român, nascut la data de 15 noiembrie 1868, la Iasi. Este considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran). Racovita si-a petrecut copilaria la Soranesti, Vaslui. Educatia si-a inceput-o la Iasi ca elev al lui Ion Creanga. A urmat liceul "Institutele Unite" si ulterior Facultatea de drept din Paris. A urmat Dreptul pentru a-i face pe plac tatalui sau, insa in 1891 va absolvi si Facultatea de Stiinte din Sorbona. In mai 1896 isi sustine teza de doctorat cu titlul "Le lobe céphalique et l'encéphale des annélides polychètes" care ii intareste pozitia de autoritate in domeniul stiintelor naturale.

A fost membru si presedinte (intre 1926 si 1929) al Academiei Române si profesor la Universitatea din Cluj (1920-1947). Intre 1929 si 1930 este Rector al Universitatii din Cluj. A participat ca biolog, impreuna cu Amundsen, la Expeditia Antarctica Belgiana, la bordul navei "Belgica" (1897-1899), in Antarctica, unde a adunat un bogat material stiintific botanic si zoologic si a facut cercetari devenite clasice asupra balenelor. Expeditia a fost condusa de Adrien de Gerlache. La intoarcere a adus o colectie de peste 1600 specimene botanice si zoologice si va publica o carte despre Cetacee, in unic despre balene. A fost director adjunct (in 1900) al Laboratorului Oceanografic "Arago" din Banyuls-sur-Mer (Franta), posedând aceeasi functie si la laboratorul de anatomie comparata de la Sorbona, si codirector al revistei internationale "Archives de zoologie experimentale et generale".

Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacei in pestera Cueva del Drach din Mallorca, vizitata in 1904, devine fascinat de acest domeniu si renunta la cercetarea oceanografica pentru a se dedica ecosistemelor subterane. A infiintat la Universitatea din Cluj întâiul institut de speologie din lume (in 1920) si a predat primul curs de biologie generala din România. Deasemenea a initiat un program international de cercetare, numit "Biospeologica", care sa studieze fauna pesterilor. In august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul devine parte a Ungariei, iar Emil Racovita se va muta la Timisoara impreuna cu Institutul Speologic. Se va intoarce la Cluj dupa reintregirea nordului Transilvaniei.

Racovita este fondatorul biospeologiei, definita de el ca stiinta a formelor de viata din mediul subteran (pesteri si pânze freatice de apa). In problemele evolutiei biologice a aparat doctrina evolutionista de denaturari si de atacurile idealismului. Cercetarile sale asupra sistematicii, ecologiei si evolutiei animalelor subterane au contribuit la evoluția unei perspective filogenetice in sistematica. Mare iubitor al naturii tarii, Emil Racovita este unul dintre initiatorii ocrotirii monumentelor naturii din România.

A publicat pe lânga materii de specialitate si altele privind organizarea invatamântului superior si a cercetarii stiintifice. Principalele lucrari: "Essai sur les problemes biospeologiques" (1907), "Speologia" (1927), "Evolutia si problemele ei" (1929). "Essai sur les problemes biospeologiques" (Eseu asupra dificultăților biospeologice) este întâia lucrare importanta din lume dedicata biospeologiei. Emil Racovita a murit la data de 17 noiembrie 1947, la varsta de 79 ani.
_________________
Gloria este vremelnica, obscuritatea este vesnica.
P Protejeaza mediul inconjurator! Esti sigur ca e nevoie sa printezi acest email?

saturn_70 · Trimis: 11/04/2007 14:37 Titlul subiectului:

Nicolae Paulescu

Nicolae Constantin Paulescu (*8 noiembrie 1869, Bucureºti - †19 iulie 1931, Bucureºti), om de ºtiinþã român, medic ºi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicinã din Bucureºti, a descoperit hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai târziu Insulinã.

Încã din anii liceului, a dovedit o deosebitã înclinare pentru ºtiinþele naturale, pentru fizicã ºi chimie, precum ºi pentru limbile strãine, clasice ºi moderne. Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obþinând în 1897 titlul de Doctor în Medicinã cu teza "Recherches sur la structure de la rate" ("Cercetãri asupra structurii splinei"). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern (1891-1894), apoi ca intern (1894-1897) ºi ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900). În anii 1897-1898 a urmat ºi cursurile de chimie biologicã ºi fiziologie generalã la Facultatea de ªtiinþe din Paris, obþinând în 1899 titlul de Doctor în ªtiinþe cu lucrãrile "Cercetãri experimentale asupra modificãrilor ritmului miºcãrilor respiratorii ºi cardiace sub influenþa diverselor poziþii ale corpului" ºi "Cauzele determinante ºi mecanismul morþii rapide consecutivã trecerii de la poziþia orizontalã la cea verticalã". În anul 1901, obþine la Universitatea din Paris al doilea doctorat în ºtiinþe cu dizertaþia "Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante" ("Studiu comparativ asupra acþiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii").

În anul 1900 se reîntoarce în þarã ºi este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicinã ºi Director al Clinicii de Medicinã internã de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucureºti.

Nicolae Paulescu a desfãºurat o remarcabilã activitate de cercetare ºtiinþificã în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliþia nutritivã, coagularea sângelui, mecanismul morþii subite º.a. În 1906 a elaborat o metodã originalã de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporalã, care ulterior va fi aplicatã în chirurgia hipofizei la om. Se cunoaºte mai puþin astãzi faptul cã Nicolae Paulescu era creaþionist.

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societãþii de Biologie, Nicolae Paulescu prezintã în patru comunicãri rezultatele cercetãrilor sale privind acþiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Aceste comunicãri au fost publicate în "Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales", 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu publicã descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumeºte pancreina, ºi în revista de specialitate din Belgia, "Archives Internationales de Physiologie", vol. XVII, într-un produs care a apãrut la 31 august 1921, sub titlul: "Recherches sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive". Deºi aceste publicaþii au precedat cu 8-10 luni enunþarea de cãtre Fr. Grant Banting ºi Ch.Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire datã principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie ºi medicinã din anul 1923 a fost acordat cercetãtorilor canadieni.

Rãspunzând campaniei internaþionale de restabilire a adevãrului iniþiatã de fiziologul scoþian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaºte în 1969 meritele ºi prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situaþia din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparaþii oficiale, exprimându-ºi doar speranþa cã "opera de pionerat" a lui Paulescu va fi elogiatã cum se cuvine de forurile ºtiinþifice internaþionale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român. În cartea "The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin" (1976), profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestã meritele lui Paulescu.

În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.
_________________
"Nu e important sa ai carti bune, ci sa le joci bine pe cele pe care le ai. ''
Josh Billings

gettodacu · Trimis: 22/06/2007 05:00 Titlul subiectului:

Petre Þuþea

( * 6 octombrie 1902 - †3 decembrie 1991 ), economist, eseist, filosof ºi om politic român.

S-a nãscut în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot.

Studii la Liceul "Neagoe Basarab" din Câmpulung-Muscel, Liceul "George Bariþiu" din Cluj

Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, doctor în Drept administrativ, Magna cum Laude, 1929

1932: Fondeazã revista Stânga: linia generalã a vremii unde semneazã cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaboreazã Sorin Pavel ºi Petre Pandrea - autorii Manifestului Crinului Alb (Gândirea, VIII, nr. 8-9/1928) ºi Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea.

1933: Referent în Ministerul Comerþului ºi Industriei, instituþie care în 1936 îºi va schimba numele.

1933-34: Ataºat la Legaþia economicã românã din Berlin, unde se întâlneºte cu Nae Ionescu.

1935: Scrie ºi publicã Manifestul revoluþiei naþionale împreunã cu Sorin Pavel, Ioan Crãciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu ºi Petre Ercuþã.

1936-39: ªef de secþie în Ministerul Economiei Naþionale, Biroul de publicaþii economice ºi propagandã.

1940: ªef de secþie în Ministerul Comerþului Exterior

Colaboreazã la diferite publicaþii, în special la ziarul "Cuvântul", condus de Nae Ionescu, unde publicã multiple articole, studii de economie ºi politicã. Printre ceilalþi colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcãnescu ºi mulþi alþi intelectuali ce fãceau parte din generaþia anilor 1930.

1941-44: ªef de secþie în Ministerul rãzboiului

1944-48: Director de studii în Ministerul Economiei Naþionale

Dupã invazia comunistã în România, Petre Þuþea este arestat ºi anchetat fãrã condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzaþia de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la zece ani închisoare în 1957, apoi i se intenteazã un nou proces în 1959 ºi este condamnat la 18 muncã silnicã, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales cel de la Aiud, fiind eliberat în timpul amnistiei din anul 1964, cu sãnãtatea zdruncinatã în urma torturilor din închisoare.

Continuu sub observaþia agenþilor securitãþii comuniste, Petre Þuþea a suferit enorm, dar cu stoicism, ºicanele lor repetate. Numeroasele descinderi la locuinþa sa modestã au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii ºi materiale, printre care o copie a proiectului Prometeu. Cãtre sfârºitul vieþii a început o "Antropologie Creºtinã" conceputã schematic în 6 capitole:

1 - Problemele, sau Cartea întrebãrilor;
2 - Sistemele, sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice;
3 - Stilurile, sau Cartea unitãþilor cultural-istorice ºi a modalitãþilor estetice ale artelor, sau Omul estetic;
4 - ªtiinþele, sau Disciplinele spiritului omenesc;
6 - Dogmele, sau Situarea spiritului în imperiul certitudinii,

Bibliografie selectivã

"Ieftinirea vietii: medalioane de antropologie economica", prefata si text stabilit de Mircea Colosenco
Editura Elion, Bucuresti, 2000

"Mircea Eliade". Apare în fascicole în revista "Familia" din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990. 75 pag.; editie ulterioara in Biblioteca revistei "Familia", Imprimeria de Vest, Oradea, 1992 ºi în colecþia intitulatã "Între Dumnezeu ºi Neamul meu";
"Între Dumnezeu ºi Neamul meu". Fundaþia "Anastasia". Editura ºi Imprimeria "Arta Graficã", Bucureºti, 1992. 400 pag.;
"Bãtrâneþea ºi alte texte filosofice". Editura "Viitorul romanesc", Bucureºti, 1992;
"Reflecþii religioase asupra cunoaºterii". ed. îngrijita de Ion Aurel Brumaru, Editura "Nemira", Bucureºti, 1992;
"Omul" - Tratat de antropologie creºtinã, Editura "Timpul", Iaºi, 1992, 2003;
"Proiectul de tratat - Eros". (Prin colaborarea mai multor edituri): Editura "Pronto & Astra" (Braºov), Editura "Thetis" (Bucureºti); Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociaþiei "Porumbeni", Tipografia Centralã din Chiºinau, 1992;
"Lumea ca teatru: Teatrul seminar", volum îngrijit de Mircea Coloºenco, Editura Alutus / Vestala, 1993
"Filosofia nuanþelor: (Eseuri. Profiluri. Corespondenþã); antologie, prefaþã ºi aparat critic de Mircea Coloºenco ; texte stabilite de Sergiu Coloºenco ; postfaþã de Sorin Pavel, Editura Timpul, Iaºi, 1995
"Manifestul revoluþiei naþionale" de Sorin Pavel, Petre Þuþea si Nicolae Tatu; ediþie îngrijitã de Marin Diaconu, Editura Crater, Bucureºti, 1998
"321 de vorbe memorabile ale lui Petre Þuþea". Antologiile Humanitas, Editura "Humanitas", Bucureºti, 1993, 2003;
"Scrieri Filosofice I", cu un medalion si Postfaþã de Gavril Matei Albastru. Editura România Press, 2005
"Scrieri Filosofice II", cu un medalion de Ion Papuc si Postfaþã de Gavril Matei Albastru, Editura România Press, 2006
Aurel-Dragoº Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, Editura România Press, 2007

Despre Petre Þuþea:

"Convorbiri euharistice" de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural- ºtiinþificã, Iaºi, Colecþia Texte de frontiera, 1992;
"Jurnal cu Petre Þuþea" de Radu Preda. Editura "Humanitas", Bucuresti, Imprimeria Coresi, 1992.
"Memorii: Petre Tutea la verticala" de Victor Stoica, Editura, FIDES, Iasi, 1998
"Pariul cu legenda, sau viaþa lui Petre Þuþea aºa cum a fost ea" de A.I. Brumaru, Editura Athena, 1995
"Petre Þuþea între legendã ºi adevãr" de Gabriel Gheorghe, Editura Fundaþiei Gândirea, 2001
Petre Þuþea Between Sacrifice and Suicide by Alexandru Popescu, Balliol College, Oxford, UK Ashgate, UK, 2004

Daca lipseste un 5, poate sunteti buni sa-mi spuneti si mie. :evo:

_________________
„Pentru cel ce înþelege, un þânþar sunã ca o trâmbiþã, iar pentru cel ce nu înþelege, tobele ºi surlele sunt în zadar; ºi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce vãd, nu pentru orbi”
:evo:

danafm · Senior 4 Data inscrierii: 08/Apr/2006 Mesaje: 1960

AUREL VLAICU

Fãrã geniul sãu, avionul s-ar fi desprins mai greu de copilãrie. A vrut sã uneascã românii pe calea aerului, dar a plãtit cu viaþa acest vis. Se întâmpla acum 93 de ani, pe 13 septembrie. În sâmbãta aceea fatalã, inginerul, inventatorul ºi aviatorul Aurel Vlaicu din Bintinþii Hunedoarei, sat aflat, ca întregul Ardeal, în robia austro-ungarã, se hotãrâse sã treacã Munþii Carpaþi. Vlaicu sfida astfel, în chip simbolic, graniþa arbitrarã, cu avionul inventat, produs ºi condus de el. Pleca de la Bucureºti spre Orãºtie, unde îl aºteptau mii de români, la adunarea anualã a «Astrei». N-a ajuns niciodatã.
Lãsase peste tot pe unde umblase un nume bun: la liceul din Orãºtie, la cel din Sibiu, unde a fost coleg de clasã cu Octavian Goga, la Universitãþile din Budapesta ºi Viena, în armatã, la marinã, la uzinele «Opel» din Germania, unde fãcuse intervenþii demne de invidiat de cãtre orice savant. îndată ce a inventat avionul sãu, mulþi strãini cu bani au încercat sã i-l cumpere. Era vremea pionieratului aviaþiei. Vlaicu, deºi strâmtorat din punct de vedere material, n-a acceptat nici în ruptul capului sã-ºi înstrãineze invenþia. „Copilul” lui nu era de vânzare. Avea alte planuri pentru el.
Primul sãu avion, «Vlaicu I», este creat la Arsenalul Armatei. Avionul zboarã fãrã modificãri (fapt unic pentru începuturile aviaþiei mondiale) în iunie 1910. Un an mai târziu construieºte un al doilea avion, «Vlaicu II», cu care câºtigã douã premii la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Printre altele, avioanele sale se deosebeau de cele strãine prin: forma de sãgeatã a corpului, aripa cu profil variabil, dispunerea a douã elice în tandem sau prezenþa trenului de aterizare cu roþi independente. Apoi, pentru prima datã, pilotul avea câmp de vedere liber în toate direcþiile. Între 1912 ºi 1913 a proiectat «Vlaicu III», debutantul avion din lume de construcþie metalicã. Din pãcate, nu trãieºte sã-ºi finalizeze visul. Se prãbuºeste la 13 septembrie 1913, în apropiere de Câmpina, cu «Vlaicu II». Anul urmãtor, prietenii sãi Magnani ºi Siliºteanu finalizeazã construcþia avionului «Vlaicu III» ºi, cu susținerea pilotului Petre Macavei, efectueazã câteva zboruri scurte. Autoritãþile vremii interzic continuarea încercãrilor, iar în toamna anului 1916, în momentul ocupaþiei germane, avionul este expediat la Berlin. Ultima datã a fost vãzut în anul 1940.

danafm · Senior 4 Data inscrierii: 08/Apr/2006 Mesaje: 1960

ANA ASLAN

A declarat greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei ºi s-a înscris la Facultatea de Medicinã.

Ana Aslan ºi-a dedicat întreaga viaþã cercetãrilor în prevenirea ºi tratamentul îmbãtrânirii patologice. S-a format alãturi de celebrii profesori Parhon ºi Danielopolu, a continuat singurã cercetãrile începute cu cei doi, reuºind sã impunã procaine ca mijloc sigur de stârnire a activitãþii vitale pe parcursul “vârstei a treia”.

A înfiinþat în 1952 Institutul de Geriatrie ºi Gerontologie din Bucureºti, primul de acest fel din lume ºi care la ora actulã îi poartã numele. Modul de organizare a fost recomandat de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii tuturor institutelor similare.

A inventat, tot în 1952, fiola de Gerovital H3. Au venit la tratament I.B. Tito, Charles de Gaulle, Nikita Hruºciov, J.F. Kennedy, Indira Ghandi, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali, Pablo Neruda…

Medicamentul Anei Aslan încetinea îmbãtrânirea, ameliora reumatismul ºi avea concluzie antidepresiv.

În doar opt ani, vitamina tinereþii a adus României venituri de 136 milioane de dolari. Cifra avansatã de specialiºti este de 50 de milioane de oameni din toatã mulțimea care au întrebuințat cura Ana Aslan cu fiole ºi pastille Gerovital H3.

A primit la Palatul ONU din Geneva, premiul internaþional ºi medalia “Leon Bernard”, prestigioasã distincþie acordatã de OMS pentru contribuþia adusã la dezvoltarea gerontologiei ºi geriatriei. În 1980 a inventat, împreunã cu I. Polovrãgeanu, Aslavital, un alt creat geriatric brevetat ºi introdus în practica medicalã. Institutul de la Otopeni a realizat un punct de referinþã în Europa pentru geriatrie ºi gerontologie.

Ana Aslan a fost, incontestabil, cea mai intersantã personalitate medicalã care a trãit înainte de 1989 în România.

Faima internaþionalã, nenumãratele distincþii care i-au fost acordate, numãrul ºi rangul pacienþilor din sfera politicã, ºtiinþificã ºi artisticã din întreaga lume care au apelat la serviciile ei o includ pe Ana Aslan în rândul personalitãþilor mondiale.

danafm · Senior 4 Data inscrierii: 08/Apr/2006 Mesaje: 1960

GRIGORE MOISIL

Foºtii lui studenþi ºi-l aduc aminte nu numai ca pe un profesor emerit ci ºi ca pe un om plin de haz. Una dintre vorbele sale de duh foarte gustate în epocã ar fi fost: „Fiecare bãrbat are nevoie de o amantã! Nevasta crede cã el e la amantã, amanta crede cã e la nevastã, ºi aºa, el poate sã ºadã liniºtit în bibliotecã sã citeascã!”

ªi-a dedicat viaþa matematicii, adoptând-o ca filosofie de viaþã. A fondat ºcoala de algebra logicii ºi teoria algebricã a mecanismelor automate, a fost deschizãtorul de drum al studiilor de logicã polivalentã ºi logicã nuanþatã, care au stat la baza primelor calculatoare româneºti.

A avut contribuþii esenþiale la progresul informaticii ºi la formarea primelor generaþii de informaticieni. A publicat lucrãri în domeniile analizei matematice, algebrei, logicii matematice, geometriei, mecanicii. A creat o puternicã ºcoalã româneascã de cercetãtori care au adus contribuþii destul de valoroase în domeniul informaticii începând din 1953.

În lingvistica matematicã s-a ocupat de traducerea automatã cu ajutorul calculatorului ºi de modelele logice ale limbii. De altfel, este fondator al ºcolii româneºti de lingvisticã matematicã, recunoscutã pe plan internaþional.

În 1962 a înfiiþat Centrul de Calcul al Universitãþii din Bucureºti, într-o epocã de avânt a ºtiintei calculului ºi calculatoarelor pe plan mondial. În acest centru s-a pregãtit o serie puternicã de cercetãtori: matematicieni, ingineri, fizicieni, lingviºti, logicieni. Acest efectiv a reuºit ca în doar câteva sãptãmâni sã stãpâneascã întrebuințarea primului calculator (polonez, ODRA) adus în expoziþie la Centrul de calcul. În câteva luni au ajuns specialiºti în programarea calculatorului IBM 360/30, pe atunci o noutate din generaþia III.

Moisil a preconizat: „Foarte curând oamenii se vor împãrþi în douã categorii: oameni bãtrâni ºi oameni care ºtiu sã lucreze la calculator”. El nu a fost niciodatã bãtrân. Dupã ce ºi-a scrântit piciorul la 65 de ani, a replicat: „ªtiam cã la varsta mea te scrânteºti la cap, nu la picior.”

A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna ºi al Institutului internaþional de filosofie. A realizat preºedintele Societãþii de ºtiinþe matematice din þara noastrã. A primit titlul de „Om de ºtiinþã emerit” ºi a fost Laureat al Premiului de Stat.

danafm · Senior 4 Data inscrierii: 08/Apr/2006 Mesaje: 1960

Constantin Noica

La 18 ani citea “Critica raþiunii pure” a lui Kant. Peste ani, mãrturisea cã acela a fost momentul în care s-a simþit pe veci “confiscat” de gândirea speculativã. E drept, a încercat ºi poezia, dar s-a oprit la sfatul poetului Ion Barbu. ªi matematica, dar a fost oprit de verdictul aceluiaºi Ion Barbu, alias Dan Barbilian, profesor la facultatea de profil.

Noica era neînþeles de familia sa ºi deosebit de periculos pentru regimul de dupã rãzboi. Din fericire, spre bãtrâneþe a fost recunoscut de contemporani.

La comuniºti, sã fi simpatizat miºcarea legionarã era o crimã. Pedepsitã ca atare. În cazul filosofului cu educaþie aristocraticã, s-a hotãrât o condamnare la 25 de ani de muncã silnicã, împreunã cu confiscarea întregii averi. Noica a executat ºase ani, la Jilava. Alãturi de el au fost arestaþi toþi participanþii la seminariile private de filosofie organizate la Câmpulung-Muscel, unde în perioada 1949 -1958 a avut prins domiciliul obligatoriu. O perioadã de «delir cultural», cum el însuºi o numeºte, în care ºi-a trasat principalele coordonate ale filosofiei de mai târziu.

Dupã eliberare, în 1965, se stabileºte în Bucureºti într-un apartament cu douã camere din Berceni, unde reia seminariile private, pe marginea filosofiei hegeliene, platonice ºi kantiene. Zece ani mai târziu iese la pensie ºi se stabileºte la Pãltiniº. Acolo, Noica va da fiinþã «celei mai originale ºcoli de filosofie pe care istoria culturalã a þãrilor din fostul lagãr comunist a cunoscut-o» (Gabriel Liiceanu).

În ziua de 4 decembrie 1987, Constantin Noica a încetat din viaþã la Spitalul Clinic din Sibiu. Dupã dorinþa sa mãrturisitã, a fost înmormântat lângã Schitul Pãltiniº.

«Eºti legat de tot ceea ce s-a întâmplat ºi de tot ceea ce nu s-a întâmplat în societatea din care faci parte. Fiecare voinþã afirmatã te însufleþeºte. Fiecare dãinuire te obligã. Nu te mai poþi gândi astãzi la simpla ta fericire individualã – ºi nu e curios cã dezastrele colective îngãduie, de cele mai numeroase ori, fericire individualã? Eºti dator fãrã sã þi-o fi spus nimeni, fãrã s-o fi ºtiut ºi tu limpede, eºti frãþeºte dator sã visezi mai departe ºi sã crezi." (Constantin Noica, «Buna vestire», nr. 1, 8 septembrie 1940).